marți, 4 septembrie 2012

Video CV

Video CV
Acest produs este creat special pentru a te ajuta. Traversam o lunga perioada de recesiune, joburile sunt putine si concureta este mare. Cum poti sa te evidentiezi, sa faci o impresie buna si sa iti cresti sansele de reusita?

Un produs conceput si realizat de SMA Studio.

joi, 1 decembrie 2011

Anul deceselor

Anul acesta au fost cele mai multe decese din lumea celebritatilor autohtone. Prin vara a murit cantareata Madalina Manole, deces pentru care presa a facut cel mai mare tam-tam al tuturor timpurilor. Care au fost cu adevarat motivele nu se stie, nu stiu cat de mult ne intereseaza, insa stiu ca s-a vandut foarte bine albumul la care artista lucrase chiar inaite de a muri.
In noiembrie a murit marele regizor Liviu Ciulei, cel care a dat prima mare capodopera a cinematografiei romanesti, fiind vorba despre filmul Padurea Spanzuratilor. Este primul regizor caruia trebuie sa ii multumim pentru aportul sau la alcatuirea unei scoli nationale de film.
La nici o luna dupa, se stinge din viata un alt regizor roman, Alexandru Tocilescu, care, intre noi fie vorba, nu l-a egalat niciodata pe Ciulei, dar macar si-a dat silinta. Dupa cum o vorba din popor cere, despre morti numai de bine, asa ca il ridicam si pe el in slavi.
La nici doua zile, il plangem pe Andrei Blaier, despre care pot marturisi ca este o mare pierdere pentru poporul roman. Regizorul facea parte din generatia deceniilor 7 si 8 despre care puteti citi mai multe aici. Faptul ca a murit in noaptea dintre 30 noiembrie si 1 Decembrie poate fi un semn, insa nu vreau sa il interpretez ca atare. Pana la urma omul nu si-a programat decesul, s-a intamplat insa destinul face cum face si lasa loc interpretarilor. Va las pe voi sa deduceti ce vreti din asta, insa lasa un mare "?" si, deasemenea un mare gol in suflete celor care il apreciau.
Anul inca nu s-a sfarsit, insa trecem in celalalt an indoliati pana in maduva oaselor si vom sarbatorii un 28 decembrie trist, fara cei mai de seama cineasti pe care i-a avut Romania.
Va voi invita atunci sa ciocnim un pahar de sampanie si sa aprindem o lumanare pentru cei care sarbatoresc acesta zi din ceruri.

vineri, 14 octombrie 2011

In viata trebuie sa decizi


Cand esti mic, parintii preconizeaza ce vei ajunge cand vei creste mare. Cand mai cresti un pic iti propui singur sa ajungi cand inginer, cand medic cand om de film, insa nu exista simultaneitate in aceste drumuri de urmat. Alegi o poteca si incepi sa iti batatoresti un drum, macar de principiu, sa iti construiesti un tel suprem pe care sa il atingi. Odata ce l-ai schitat, ai stabilit pasii, ti-ai luat desaga si ai pornit pe marele drum al DEVENIRII. Ca in scenariile bine scrise, asta nu e deajuns, ar fi prea simplu si plictisitor sa se intample totul cum ti-ai propus, astfel piedicile nu intarzie sa apara. Daca esti suficient de motivat sa continui, treci usor peste primele 3 si incerci sa le asimilezi ca schita unor mici bucle, devieri usoare de la poteca ta, care insa nu au denaturat cu nimic sensul si planul drumului tau. Insa, ca orice regizor bun, viata sau intamplarea face in asa fel incat piedicile sa fie din ce in ce mai aspre, mai indepartatoare de poteca ta, ramificand drumul initiatic, schitand un fel copac imaginar, desfrunzit, al carui trunchi are din ce in ce mai multe cioturi (buclele de la inceput) si ale carui ramuri sunt din ce in ce mai variat directionate. Cand ajungi la capatul trunchiului, scopul tau clar devine din ce in ce mai ramificat, ti se ofera optiuni clare, drumuri diferite si nu ocolitoare. Trebuie sa alegi, trebuie sa iti calculezi optiunile, sa iti cantaresti prioritatile si sa o apuci pe alt drum sau, din contra, sa tii cu dintii de potecuta ta, de acum mai subtire si mai stearsa. Destinatia initiala, desi la inceput arata ca un simplu capat de drum, acum s-a inaltat in spatiul ireal si intangibil al cerului ca simbol. Destinatia se tranforma in Luceafar, pe zi ce trece mai intangibil, trezind sentimete de melancolie si starnind un oftat lung sau zambete amare in contul gurii.

duminică, 25 septembrie 2011

How people change

Cand eram adolescenta traim intr-o lume usor idilica, angrenata fiind intr-o mie de activitati toate strans legate de arta, iar scrisul facea si el parte din viata mea de zi cu zi, definea cumva fiinta mea. Lucrurile s-au accentuat cand m-am izbit puternic de poezie si conceptul ei pur artistic, cu o mare incarcatura emotionala, usor agresiva si totusi subtila. Atunci mi-am daramat peretii superficiali pe care ii construisem in jurul meu si am incercat sa pun bazele unui castel ale carui ziduri sa fie mai groase, mai inalte, mai bine construite. Cuvantul nu era pentru mine o problema in perioada de dinaintea acelei mari daramari; cu toate acestea nu mi-am facut un proiect bine pus la punct si nu am avut o baza solida pe care sa construiesc desi, recunosc, casteleul acela a fost unul dintre cele mai puternice cladiri pe care le facusem pana atunci. Pe santier mi-am definit perceptia in ceea ce priveste exprimarea vizuala, mi-am ascutit atat simturile cat si limbajul, am codat si am decodat toate sensurile si intelesurile vietii in cel mai real mod cu putinta, folosindu-ma de ceea ce iubesc cel mai tare in arta vizuala: simplitatea si precizia in exprimare. Am optat pentru crearea unor imagini simple, cu un puternic mesaj vizual si am avut grija sa pastrez un cadru cat se poate de curat. Astfel brizbrizurile au dispartut iremediabil atat din simtirile mele, cat si din vocabularul meu. S-a alterat rapid si capacitatea mea de comunicare lingvistica, de a exprima in cuvinte ce traiesc, ce vreau sa exprim si care imi sunt convingerile, emotiile sau orice altceva ce m-ar defini pe mine ca persoana. Deja ideea de a spune cateva cuvinte despre mine a ajuns problema, fiindu-mi imposibil sa raspund. Mai bine iti desenez! Este mult mai simplu sa imi privesti o fotografie, indiferent de subiectul ei, ca sa intelegi ce anume simt, cred sau gandesc.
Bineinteles ca a trebuit sa daram si acest casel si sa construiesc o cladire noua, moderna, cu principii mult mai solide si mai realiste, in cadrul careia nu se desfasoara actiuni de cunoastere de sine si de indentificare a EU-lui propriu. Trebuie sa recunsoc ca am avut ajutor, insa acest lucru nu il consider un minus. Astfel, scrisul nu mai face oficial parte din viata mea de zi cu zi. Am invatat sa folosesc un limbaj cat se poate de sumar pentru a ma exprima, nu mai imi analizez sentimentele cu voce tare si nici nu incerc sa mai ridic ziduri de castele pe baze instabile de cuvinte si figuri de stil. Tot ce este sensibil in mine il folosesc in imagine si doar prin ea ma pot intelege, analiza si exprima. Am renuntat la dialogurile interminabile cu EU-ul meu si trec prin filtrul simtirii orice emotie, orice sentiment puternic sau nu, fara a inecrca sa il desriu, sa ii dau un nume, un motiv sau un sens. El exista, ii simt prezenta, il las sa respire si respir si eu alaturi de el, fara sa vorbim cuvinte cu brizbrizuri a caror alaturare nu are nici un sens.
Daca nu m-am facut inteleasa, mai bine iti desenez dect sa explic in cuvinte!

sâmbătă, 28 mai 2011

Jurnalul celor -10 kg


Ziua 1. Am cateva kg in plus inca de cand am nascut. Sarcina nu se pune,nu? Faptul ca am un copil iara nu se pune, nu? Motivul acesta este suficient de intemeiat pentru a nu da importanta celor cateva kg in plus. Stiu, totusi, ca in tot acest timp m-am saturat de mine si ca adevarul celor cateva kg este mai aspru in realitate, cantarul aratand cam 10kg in plus si nu doar cateva.
Am o amica care a reusit sa slabeasca foarte mult; cred ca o sa o intreb pe ea ce si cum mai in detaliu. Sunt hotarata sa fac orice pentru ca nu ma mai suport!
Nu sunt genul care sa urmze diete si nu sunt o persona careia sa ii placa sportul de nici un fel. Nu am timp nici sa ma uit in oglinda dupa punctele negre si sunt lenesa de cand ma stiu. Orice activitate care implica un program strict nu ma caracterizeaza. Ceva trebuie sa existe pentru mine; acele kg in plus trebuie sa dispara!

Ziua 2.
Am vorbit cu prietena mea la o cafea in Real si cele mai mari frici ale mele s-au adeverit. Trebuie sa urmez un program, insa unul oarecum lejer. Asta pot sa fac, mai ales ca am ajuns in stadiul in care, repet, nu ma mai pot uita in oglinda fara sa ma urasc! Nu am scapat de ceea ce numesc eu sport. Sa vedem cum voi reusi pana la capat...
Ce spune reteta miraculoasa? Ei bine, o dieta fara sport nu duce la rezultate multumitoare, deoarece, cand slabesti, surplusul de piele o sa fie cel care te va dezgusta in continuare. Exercitiile fizice de aerobic te ajuta sa pierzi din grasime, iar cele de fitness te ajuta sa tonifiezi musculatura. Pielea se va strange in timp, insa nu vei mai arata niciodata ca la 15 ani (inca nu mi-am pirdut speranta)!
Ziua 3. Am inceput dieta. Tine relativ mult ca perioada mai ales daca ai de dat jos mai multe kg. Prima faza tine doua saptamani. Nu prea am eu asa mare incredere deocamdata, insa sa vedem ce se intampla pana la urma. Nu am voie sa mananc mai nimic din ce mancam pana acum, deci adio pizza la 10 seara, adio cereale cu lapte pline de zahar, adio MC Donalds, adio fast food de orice fel, adio paste italienesti, adio orice era bun pe lumea aceasta. Doamne, ce ma fac?
Ziua 4. Am voie sa mananc legume, piept de pui la gratar sau peste, dupa care eu nu ma omor deloc, deci sarim peste el. Nu am voie aripioare de pui sau copanele, insa pot sa mananc carne de vita si ceafa de porc in cantitati mai mici. NU am voie fructe si lactate in prima faza a programului, iar la orice gatesc trebuie sa folosesc ulei de masline.
Ce? Fara lapte? Eu traiesc pentru a bea lapte...vor fi 2 saptamani de pomina. Fata de celelalte retineri nu am o problema reala: fara muraturi, paine, prajeli, cartofi, fructe (contin glucoza si zahar), dulciuri de nici un fel, cafea, tigari si alcool. Orice vrei sa indulcesti o faci cu indulcitor. Daca vrei ceva dulce, poti sa iti prepari un gen de budinca din singurul produs lactat pe care ai voie sa il consumi: branza dulce. Reteta e simpla: branza dulce cu indulcitor si, daca vrei tu, razi niste coaja de lamaie sau portocala pe deasupra. Atat!
Am inceput din ziua 1 si exercitiile sportive, mai exact am luat bicicleta fitness de la studio , pe care am cumparat-o pentru un pictorial foto si am lasat-o abandonata de atunci, sa se aseze praful pe ea. Am inceput sa ma uit la TV in timp ce pedalam cam 20 de minute chinuitoare.
Doamne, fara cafea??!! Imi bubuie capul, m-am constipat si sunt permanent obosita. Urina mea miroase a medicamente, ma uit in oglinda si inca nu vad nimc. Au trecut abia 4 zile si prietena mea zice ca totul este normal, ca detoxifierea care vine la pachet cu programul isi face simtita prezenta si ca o sa treaca. Tot ce trebuie sa fac este sa beau apa multa si, daca chiar sunt dependenta de cafea, sa imi fac o cescuta dimineata. Asa am facut! O cescuta de cafea si multa apa m-a salvat. Doar mirosul urinei a ramas, insa nu conteaza...ma simt bine!

Ziua 5. Azi chiar ma simt excelent! A inceput sa imi placa sa-mi urmaresc documentarele de pe History pedaland de zor si am vazut ca si fiica mea a inteles ca mami are treaba jumatate de ora pe zi! Cu mancatul nu este o problema, nu imi mai este foame dupa 6 seara, cand nu am voie sa mai mananc nimic. Daca imi este pofta de ceva, pot gusta, insa nu mai mult de o gura, doua....Cred ca va merge bine!

Ziua 6. Imi este frica sa ma sui pe cantar, dar eu simt ca am mai scazut in greutate. Stiu ca nu trebuie sa ma urc pe cantar zilnic, insa, pentru moralul meu, o sa ma cantaresc maine. Trebuie sa am cu cateva kg in minus!

Ziua 7. Am scapat de 4 kg pana acum, semn ca dieta merge si ca cele 10 min in plus la pedalat, minute pe care le-am inceput acum 2 zile, au dat roade. Da, da! Acum pot fara probleme sa pedalez 30 de minute si sa nu mai obosesc. Bun!!! De maine pedalez 40 de min, sa vedem daca pot!

Ziua 8. Mersul la piata este cel mai puternic sustinator al meu. Totul se transforma intr-o recapitulare a alimentelor sau prostiilor pe care obisnuiam sa le mananc si care m-au dus pe drumul pierzaniei. Doamne, cate prostii se vand pe rafturi in magazine! 90% din produse ingrasa si contin zahar; nu mai vorbesc de alte chimicale, E -uri si ce mai contin ele. Cand cumpar ceva, orice, ma uit la ce contine, cata grasime si care este valoarea energetica a alimentului. Normal ca nu fac asta si pentru legume!!!

Ziua 9. Menstruatia nu ma va da inapoi cand vine vorba de sportul meu in fata televizorului. Trebuie sa fac asta in fiecare zi, altfel voi deveni lenesa.

Ziua 10. Moama ce mancare de legume mi-am gatit. Bunatate de bunatate! Nici nu mai simt nevoia de pizza sau Mc!

Ziua 11. Sotul meu si-a comandat pizza! Rusine sa ii fie! Partea buna este ca nu imi este pofta deloc! Sa traiasca detoxifierea- este la pachet cu programul!

Ziua 12. Mai am putin si termin prima faza. Azi nu am facut sport pentru ca nu am avut timp. Sper sa nu se simta maine!

Ziua 13. Prost ca nu mi-am facut timp ieri pentru sport. Azi totul este greu. Pot sa fac doar 30 min de pedalare. Of, Ma urasc!
Ziua 14. Azi ma cantaresc...wow, am slabit mai bine de 4 kg! Ma reintorc la cele 40 de minute pe bicicleta. Am gasit la magazin ciocolata fara zahar. 2 patratele nu ma vor omori!

Ziua 15. Cred ca mai prelungesc prima faza un pic. Prea a dat rezulatate!
.
.
.
.
.
.
.
.
.
Ziua 31. Am slabit 7 kg de cand m-am apucat de programul acesta. Hai ca mai am un pic si ating greutatea dorita. Nu mai simt nevoia sa mananc prostii, spun cahhhh! la tot ce inseamna zahar si grasimi, beau apa si am inceput sa reintroduc in dieta cateva din alimentele permise in faza a doua. Fructele le mananc doar dimineata si nu cu kilogramele, mananc paine neagra, am reintrodus laptele, iaurtul degresat si alte legume pe care nu aveam voie sa le mananc in prima faza. Insa cartofii raman inamicul public nr 1. Asta e! Pana la urma nu vreau sa mai fac nimic din ce ma facea sa fiu atat de grasa! Pot sa beau si un pahar de vin pe zi, pentru ca, din diferite motive, este considerat bun pentru sanatate!
.
.
.
.
.
.
ziua 50. Am slabit 10 kg! Doamne, ce bine ma simt! De acum inainte, ceea ce am invatat pana acum o sa ramana un stil de viata. Am trecut la partea a treia a programului si ulima, defapt. Sunt atenta la ce mananc pentru tot restul vietii, fac sport in fiecare zi pentru intretinere si, daca se intampla sa mananc aiurea, stiu cum sa fac pentru a da jos kg in plus!

Nota: programul se numeste South Beach Diet, cartea se gaseste in librarii, daca nu v-o dau eu! Programul prezentat este o imbinare de metode, sportul fiind mentionat in dieta originala, insa se poate slabi si fara el, dupa spusele autorului. Retetele si programul zilnic culinar propus de program nu au fost respectate ca la carte, insa am tinut cont de alimentele permise si interzise, dar si de cantitatea pe care trebuia sa o consum. Nu am tinut cont de gramaje si alte nebunii! Portiile de mancare au fost normale; nici prea mult, nici prea putin!



marți, 26 aprilie 2011

Extraterrestrial

Chiar daca nu tine neaparat de film, as vrea sa ma axez pe imaginea care ni se ofera in cateva dintre vidoclipurile recente ale unor artisti celebrii si comerciali deopotriva. Un VIDEO-CLIP este o forma de cinema, mai ales ca sunt artisti care doresc ceva special care sa le ilustrze muzica. Aici ma refer la Michael Jackson care a inceput un trend in acest domeniu, al video-clip-ului cu story, insa de-a lungul timpului story-ul a ramas, insa metoda de ambalare au luat diferite forme din ce in ce mai tehnologizate sau nu, care in esenta tot aceleasi mesaje transmit. Nu sunt atotcunoscatoare intr-ale muzicii, insa ma fascineaza forma video a pieselor, in particular a celor pe care le voi prezenta aici.

Michael Jackson -Thriller


Thriller reprezinta cel mai simplu mod de a face un story cu efecte speciale, machiaj, recuzita si tot tacamul. Este clipul care a dat startul de ambalare vizuala in muzica pop (nu neaparat se opreste la genul muzicii pop). La momentul in care a fost facut clipul, genul acesta de "ambalare" al muzicii nu era deloc popular si nu detinea neaparat reteta succesului, dar, cumva, MTV- ul a bagat banii in aceasta productie, care s-a dovedit ulterior o deschizatoare de drumuri in adevaratul sens al cuvantului.

Lady Gaga- Paparazzi


Cand am auzit prima data de Lady Gaga era in topuri cu melodia Just Dance. Imediat m-am gandit ca s-a lansat pe piata o alta pitzi cu nimic special din toate punctele de vedere, insa mi-am schimbat parerea cand a lansat Poker Face. Apoi a lansat Paparazzi, care este in adevaratul sens al cuvantului un clip remarcabil si ca story, dar si ca realizare. Stilul lui Lady Gaga este inconfundabil, inspirat dupa artisti celebrii ca David Bowie, Queen, Madonna, Michael Jackson. Produsul final este pe cat de reusit pe atat de controversat, nascand atatea si atatea pareri incat oamenii uita ca arta este arta si doar atat! Ceea ce incearca ea sa faca, sa imbine comercialul cu arta, este de laudat, insa nu toti prind ideea. Pacat!

Lady Gaga- Telephone

Poveastea din clipul pentru Paparazzi este continuata in clipul pentru Telephone. Gaga a lucrat cu acelasi regizor si acelasi director artistic, rezultatul fiind unul de succes.

Lady Gaga- Born this way


Born This Way este noul ei videoclip si sincer, oricat de mult as aprecia-o, s-a cam departat de la vechiul ei stil. Cei care nu ii inteleg muzica sunt destui si nu-i condamn neaparat, insa ii condamn pe cei care ii blameaza stilul. Fata a lansat in prima instanta albumul The Fame si normal ca a adoptat un stil mai glamorur, mai fashion, mai comercial; astfel ca a reusit sa fie placuta de foarte multi. Cand a lansat The Fame Monster, imaginea ei a avut de suferit in sensul bun al cuvantului, stilul ei s-a cizelat si a ajuns sa prinda un contur interesant, insa nu toata lumea a asociat imaginea ei cu muzica pe care o promova si cauzele pentru care ea pleda, produsul fiind un manifest si nu un material de facut laba, asa cum multi probabil si ar fi dorit. Apoi a lansat Born This Way si inca astept sa vad incotro se va indrepta aceasta metamorfoza a artistei, insa orice iese din mana ei devine subiect de scandal si asta o promoveaza si mai tare. Bravo ei!

Katy Perry- Extraterrestrial


Cum Michael Jackson a fost o sursa de inspiratie pentru Gaga, asa vreau sa cred ca si Gaga este o sursa de inspiratie pentru alti artisti. Nici Katy Perry nu ramane absenta in fata "manifestului" si al "ambalajului", propunand prin muzica si noua sa imagine un stil care merita mentionat.
Videoclipul este proaspat lansat, insa este de-a dreptul fascinant; o simfonie a compozitiei, culorii si luminii, ca sa nu mai vrobim de make-up sau efecte speciale.

vineri, 24 decembrie 2010

3D


E o chestie si cu 3D-ul asta. Niciodata nu mi-as fi inchipuit ca este atat de usor sa filmezi cu o camera 3D si atat de greu sa concepi subiecte care se pot preta la o filmare 3D. Chiar trebuie sa gandesti o compozitie care sa aiba minim doua planuri distincte, cu o oarecare distanta intre ele pentru a accentua efectul tridimensional. Apoi atentie la convergenta obiectivelor sau mai bine zis a axelor obiectivelor si unde (ca plan al imaginii) setezi acea convergenta. Ideea de baza este ca trebuie sa obtii un efect in interiorul planului imaginii, care este ecranul si nu in exteriorul lui (se vede ciudat , neclar, oboseste ochiul, insa este bine venit pentru experimentele creatiilor complet digitale, compiuterizate).
M-am jucat si eu cu o camera de la Panasonic si a fost o experienta chiar interesanta. Interesanti au fost si cei minim 2,5 metri obligatorii de la care poate filma camera si in special lipsa filtrelor ND care initial nu mi s-a parut o problema, insa luminozitatea camerei este mult prea mica, tehnologic vorbind, ne intoarcem pe vremea iluminatului lui Gologan. Acum, este de explicat, sunt 2 obiective....de unde luminoziate?! Glumesc, nu stiu exact daca asta este cauza reala.
In concluzie interesanta experienta, insa nu poti filma orice in 3D, nu poti aborda orice subiect in 3D. Pe scurt, tehnologia ar fi draguta numai in sala de cinema.