vineri, 24 decembrie 2010

3D


E o chestie si cu 3D-ul asta. Niciodata nu mi-as fi inchipuit ca este atat de usor sa filmezi cu o camera 3D si atat de greu sa concepi subiecte care se pot preta la o filmare 3D. Chiar trebuie sa gandesti o compozitie care sa aiba minim doua planuri distincte, cu o oarecare distanta intre ele pentru a accentua efectul tridimensional. Apoi atentie la convergenta obiectivelor sau mai bine zis a axelor obiectivelor si unde (ca plan al imaginii) setezi acea convergenta. Ideea de baza este ca trebuie sa obtii un efect in interiorul planului imaginii, care este ecranul si nu in exteriorul lui (se vede ciudat , neclar, oboseste ochiul, insa este bine venit pentru experimentele creatiilor complet digitale, compiuterizate).
M-am jucat si eu cu o camera de la Panasonic si a fost o experienta chiar interesanta. Interesanti au fost si cei minim 2,5 metri obligatorii de la care poate filma camera si in special lipsa filtrelor ND care initial nu mi s-a parut o problema, insa luminozitatea camerei este mult prea mica, tehnologic vorbind, ne intoarcem pe vremea iluminatului lui Gologan. Acum, este de explicat, sunt 2 obiective....de unde luminoziate?! Glumesc, nu stiu exact daca asta este cauza reala.
In concluzie interesanta experienta, insa nu poti filma orice in 3D, nu poti aborda orice subiect in 3D. Pe scurt, tehnologia ar fi draguta numai in sala de cinema.

luni, 6 decembrie 2010

Cum ajungi din operator de imagine critic de film?

Motto: Romania, tara tuturor posibilitatilor

Eu cand eram mica (in generala si prin liceu) mi-am dorit sa ma fac chirurg. Aveam o pofta teribila de a face bine oamenilor si imi satisfacea nevoia de sange, care sincer nu stiu de unde venea atunci ( acum daca vad ac de seringa ma ia cu tremurici). Si asa m-am dus la olimpiade, am invatat si intr-a 11-a m-am lasat de acest hobby in favoarea profesiei de fotograf. Am dat la facultatea de film, am dat licenta si am asteptat sa se intample ce ne minteau pe noi profii in facultate....ca vom face film. Acum cand ma gandesc la asta ma buseste rasul. Facem film, dar nu in Romania. Chair daca este criza, filme apar, cineasti sunt, spectatori avem, ne mai lipsesc critici care sa fie onesti cu valorile noastre si realisti in ceea ce priveste situatia pulsului in cinematografia romaneasca. La ce ma refer mai exact? Daca filmul ia un premiu, presa il lauda, chiar daca e un rahat de film. Daca filmul nu ia nimic, presa il critica, chiar daca e un film foarte bun. Este foarte interesant ca nimeni nu intelege premisele pe care s-au acordat premii la un festival. Fiecare juiriu cauta ceva, nu inseamna ca ce gasete este si cel mai bun din lume. Este doar cel mai bun inscris si ales dupa cum li se pare lor. Pana si la Cannes trebuie sa te inscrii ca sa castigi. Nu totul este nominalizare.....
Ca sa nu ma indepartez mult de subiect, criticii de film sunt majoritatea oameni care nu neaprat au si facut un film la viata lor. Ma refer la un scurt metraj, nu se pune problema de un lung metraj (altfel nu te mai faceai critic si ramaneai in aceasta minunata industrie de muls bani, insist, nu in Romania). Si mai exista oameni ca mine, care ajung sa scrie despre film pentru ca nu au ajuns inca sa faca unul (de lung metraj, ma refer- scurt metraje faci in facultate pana te saturi). Ce eu am in plus fata de alti critici? Stiu foarte bine ce insemana sa faci un film, pana si cel mai oribil si prost film, pana si cea mai proasta regie stiu cata munca cere, pana si cel mai de cacat cadru stiu prin ce trece pana a fi filmat. Toate acestea fac ca, atunci cand critic un film, sa fiu constienta de munca depusa de echipa de filmat, de regizori, de actori, sa apreciez si ce se taie la montaj. Critica de film din perspectiva unui om care are habar ce inseamna sa faci un film este mult mai netaioasa si mai onesta decat critica de presa a celor care nu au pus niciodata camera in mana sau nu stiu ce inseamna un scenariu de film. De aceea nu m-am apucat sa matur prin studiouri de productie romanesti in speranta ca voi apuca sa devin operator cu licenta la un film de export si m-am facut critic de film (nu ma recunoaste nimeni oficial, insa practic, ce fac eu aici?)
Si asa visele mele se transforma, constienta fiind ca nu ma voi stradui niciodata sa devin mare director de imagine. Stiu ca zarurile sunt deja aruncate pentru altii care au spalat podelele inaintea mea cu ceva ani in urma.

joi, 7 octombrie 2010

Filmul inlocuitorul cartilor?

Filmul in ziua de azi face cat 100 de carti citite, dureaza mai putin de 2 ore si se imprima mult mai bine in constiinta decat o carte. Acum 100 de ani, cartile tineau locul unui film bun. Din carti aflai povesti, invatai lectii de viata, erau moralizatoare sau filozofice, prin carti se dechidea o lume a imaginatiei personale si a privirii launtrice. Azi imaginatia noastra este depasita de efectele speciale, temele moralizatoare si filozofice fac subiectele unor scenarii de succes, si in fond cartile se transforma in filme.
Este un lucru rau sau nu?
Desenele animate au ajuns pilonul principal in viata copiilor, filmele educative nu intarzie sa apara iar cele mai complicate structuri ale lumii in care traim, ale puterilor politice si subiectelor cu tema sociala sunt regasite in scenarii de filme, care par doar simple povesti. Aceste povesti ascund schetetul adevarului universal, creeaza labirinte din care trebuie sa gasim iesirea, fac o poveste sa fie senzationala, complexa. Practic filmele ajung sa fie "cenzurate" inca din faza de scenariu. Culmea se intampla asta inclusiv la Hollywood. ( vezi Matrix, Wall Street)
Nu priviti filmul ca pe o simpla poveste. Intotdeauna este mai mult decat atat. Scenaristul cripteaza mesaje in actiuni pentru ca noi sa le decriptam in adevaratul inteles al filmului, al actiunilor din spatele povestii. Sistemul se comporta ca un modem...modulator, demodulator.
Ramane intrebarea, este filmul un bun inlocuitor al cartilor?

luni, 20 septembrie 2010

Scoala de Cinema

Cine suntem noi sa vorbim despre film?
Cu totii mergem la film, vizionam, ne punem intrebari, dezbatem, despicam firul in patru, analizam, concluzionam si asa ne transformam in mici critici de film.

Noi nu suntem critici de film autorizati, suntem doar iubitori de film, realizatori de film, si pasionati care doresc sa isi imparta cunostintele cu restul lumii.


www.scoaladecinema.ro


Merita sa iti pierzi timpul valorizandu-l! Citeste!

miercuri, 25 august 2010

Efectul "special"

De ce efectele speciale sunt aşa blamate? Nu înteleg. Parca refuzam sa evoluam. Tehnologia evoluează, omenirea evoluează si ea, iar veteranii intr-ale filmului nu pot tine pasul probabil si blamează orice film care are efecte speciale. De ce?

Daca sunt chiar aşa de anti efect de ce isi editează fotografiile in photoshop? Aici mă refer strict la prietenii mei pretenţioşi si foarte ipocriţi, daca mă întrebi pe mine!

Efectele speciale au un departament compus din oameni foarte deştepţi, urmăriţi de regizor in colaborare cu directorul de imagine si scenograful, creează din nimic ceva, au cunoştinţe foarte mari si sunt la punct cu cele mai noi tehnologii din domeniu filmului si al efectelor speciale.

Unde mai pui ca toata munca lor nu se rezuma la o luna, doua, cat este alocat ca timp filmărilor, ci la mai multe luni, in care rezutatul nu este apreciat decât de prostul care se duce si vede la cinema mai puţin decât drama psihologica, neantul si eternul, psihanaliza si relaţia personajelor, substanţa, mesajul si alte cuvinte cheie folosite in descrierea filmului.

Daca, de exemplu, Matrix nu avea efecte speciale? Probabil ca filmul ar avea un pic din magia lui Melies si din simplitatea lui Chaplin, din drama si analiza psihicului lui Tarkovsky, un pic de furie Bruce Lee si un pic din acţiunea pistolara din filmele cu cowboy. Asta ca sa nu evoluam si sa folosim clişeele din filme deja existente. De ce sa mai invatam noi ceva nou, daca avem reţeta si putem sa facem si fara efecte speciale!

In America efectele speciale se invata ca si specialitate. Asa cum exista regizori, directori de imagine, scenarişti si actori la noi, pentru ca in România doar atât exista oficial in Universităţile de film, aşa exista si departamentul de efecte speciale. Pentru un amarat de robotel doborât la pamant, care apare in filmul „Transformers”, este necesar sa se creeze o macheta reala, de dimensiunile reale care apar pe ecrane, proporţionat si raportat la inaltimea unui om, apoi adus pe platoul de filmare. Pentru a avea aprobarea regizorului se construieşte o macheta mai mica, prin printare cu imprimanta laser 3D, o tehnologie extrem de interesanta, apoi, după aprobare, se construieşte piesa cu piesa prin mulaje, astfel ca robotelul Bumblebee din “Transformers” a fost construit din 300 de piese diferite. Toate acestea pentru o singura secventa. In restul cadrelor exista o generare pe calculator, a carei tehnologie este foarte complicata, care solicita o enorm de multa munca si o echipa întreaga de oameni care fac ca personajele de pe ecran sa prindă viata.



Efectele speciale creează o lume imaginara, o lume pe care nu am putea sa o redăm intr-un film, pe care am putea doar sa ne-o imaginam citind o carte. Daca in mintea noastră se poate, atunci de ce sa nu se poată pe ecrane. Cartile SF sunt foarte bine vândute, au substanţa, sunt adevărate capodopere. Daca pentru carti se poate, filmele de ce ar sta pe loc?

Nu ar fi păcat ca atunci când mergi la cinema sa vezi doar filme cu substanţa si atât, transpuse intr-o lume reala, fara a ignora legile fizicii ( si aici mă refer la Inception), fara speranţa ca nu suntem singuri in galaxie, si eventual, cu aceleaşi peisaje all over again?

Efectele speciale se folosesc nu doar pentru SF ci si pentru filme de epoca, vezi Sherlock Holmes, care fara decoruri nu ar fi nimic. Doar nu o sa filmeze in toate castelele si oraşele care inca mai păstrează amprenta anilor aceia. Ar avea un buget mult mai mare cat in mod normal, si in plus sigur nu găseşti exact ce ai nevoie in locaţia respectiva. Asa ca scenograful face decorurile, insa trebuie sa existe un cer....generat pe calculator. Secventa podului a avut un mare green screen in spate. Nici un regizor nu isi arunca actorii de pe un pod real.

Mai sunt si cazurile in care Titanicul se scufunda. Când se scufunda, regizorul scufunda marea macheta, sau o parte din ea, insa nu pot filma in mijlocul Atlanticului pentru o autenticitate ideala si perfecta si o scufunda intr-un mare bazin. Bineînţeles ca cerul si alte elemente sunt generate pe calculator si in nici un caz nu aveau studio cu vedere la cer noaptea! Efectele speciale, oricat de putine sau imperceptibile ar fi ele sunt folosite des in film.

Pe dealta parte educatia noatra, cei care iesim de pe bancile scolilor de film din Romania, este ca filmul adevarat se face cu buget putin si cu un scenariu foate bun. La acesta formula se aplica regululile Noului Val al filmului romanesc si iese….”432”! care nu are efecte speciale, nici macar lumina in cadru nu are cateodata. Practic fara un buget de ordinul miilor de dolari si fara o echipa care sa faca bine treaba (nu de mantuiala, cum se face in Romania) vei iesi din faculatea aceea prospat student si cu idei preconcepute, ferm convins ca un film nu are substanta si deci in fond nu este bun daca are efecte speciale. Este intr-adevar vorba si de educatie. Nu vreau sa aduc injurii nimanui, nici macar sistenului de invatamant din scolile de film, insa, „fitzosii”care ma mint ca se uita la un film de Tarkovsky seara înainte de culcare, sau pentru a se relaxa, fac doar exces de zel si le palace conversatia pompoasa.



Exita un specimen de oameni la noi in România, mai exact in Bucureşti ii găseşti pe cei mai mulţi, care se imbraca intr-un fel si se comporta in tot acel fel (nu in sensul prost al cuvântului), incat iţi dai seama de ce meserie are si la ce departament din cadrul unei echipe de film sau televiziune este numai după look; el citeşte un anumit gen de carti si vorbesc despre literatura mai doxat decât un profesor universitar, insa in biblioteca nu găseşti decât reviste de profil si atât; pentru el teatrul si opera sunt cele mai mari pasiuni, insa nu ajunge niciodată acolo din cauza lipsei acute de timp; apreciază clasicii si urăsc efectele speciale si tehnologia 3D, il venerează pe Kubrik, insa nu-l apreciază pe Spilberg (oare cine a regizat Schindler’s List?).

Acest gen de oameni au făcut o facultate de film si muncesc in televiziune, insa spera ca este ceva provizoriu si ca vor face film. Sau, mai sunt si unii, care sigur au facut televiziune si acum fac film, insa nu recunosc asta!

Cu astfel de invatati ai scolilor de film facem noi istorie in filmul romanesc, si influenţează mai departe, culmea, împotriva evoluţiei. Daca sunt ei aşa deştepţi si talentati, sa facă un film care sa le unească pe toate! Sa aibă box office, vedete, poveste, efecte speciale si sa nu se adreseze doar „cunoscătorilor”, pentru ca nu de la aceste grupuri restrânse de cinefili vin banii; doar ca isi doresc sa trăiască din asta si sa iasă din imbecilitatea televiziunii, nu? Pot sa pună drama, filozofie, arta si ce isi mai doresc ei. Cu un asemenea produs, bine făcut insa, m-as mândri. Insa acest lucru s-a mai incercat la noi si producatorii/realizatorii au dat mare gres. Ma refer la Media Pro cu tot cu filmelel lor de actiune sau fantastice.

Efectele speciale nu sunt nici bune nici proaste. Ţin de show, de reconstrucţie, de completare, de creaţie, de orice înseamnă arta in film. Duceţi-va la film si daca filmul are numai efecte speciale. Apreciaţi munca de echipa si produsul finit. Nu mai fiţi cârcotaşi, pentru ca voi nu a-ti ştii nici sa deschideţi programul pentru efecte acelea speciale, insa sunteti primii la criticat.

marți, 24 august 2010

Salata Hollywood

Terminator, Rambo, Iron Man, Crank, Danny the Dog, The Mechanik, Armageddon sau mai bine zis actorii Jason Statham, Sylvester Stallone, Jet Li, Mickey Rourke, Dolph Lundgren, Bruce Willis, Austin, Crews sunt capul de lista al afisului. Pe domnul senator Schwarzenegger il vedem doar 5 minute in film, desigur cu cele mai tari replici!
Inainte de film, intotdeauna manac, pentru a digera filmul cu burta plina si mintea limpede si sa nu fiu nevoita sa rontai floricele si sa sorb dintr-o Cola in sala de cinema. Asa ca ma duc la un restaurant si ma uit prin meniu gasesc tot feluri de denumiri la salate. Ma uit mai intai la ele ca sa nu ma simt vinovata mai incolo cand imi comand altceva. Si ce sa vezi? Pe langa obisnuita salata de vara, salata bulgareasca, salata de fructe de mare, etc gasesc si salata Giulia, salata Beatrice, salta "nume restaurant"; si asa comad spaghete bolognese.
Ma duc la film ma uit prin meniu si ce vad? Comedii, filme de groaza, drama, fictiune, actiune, toate cu cate un nume de afis; la salate gasesc The Expendables. Ca sa nu ma simt de doua ori vinovata, aleg salata si intru in sala.
Incep sa cred ca o data cu timpul actorii care imbatranesc fac un film pe prietenii si se distreaza. Se aduna experientele de-o viata intr-un singur film, se condimenteaza cu picanterii din epoca de aur a fiecarui actor, se aduna toti intr-un bol si se servesc cu sare si ulei balasmic.
A nu se intelege ca e o treaba prosta. Chair m-am distrat la film. Replicile sunt chiar picante, intorsaturile de situatie de asemenea, inclusiv cliseele binecunoscute din filmele de actiune sunt toate pe ecran. As zice ca pretul acopera un ALL INCLUSIVE! Imi face placere sa revad actori atat de populari pe ecran, iar filmul e un colaj al tuturor filmelor mentionate mai sus!
Vizionare placuta! ( sau Pofta Buna!)

marți, 18 mai 2010

Cauza pierduta!

De ce nu se citeste blogul meu? Nu ma intelgeti gresit....chiar am vizitatori! Insa in mare parte sunt acei oameni care stau intre 3 si 10 secunde si apoi gata! De ce gata? Sa va explic...
Am idea acesta de a face un site despre cinema...ca un fel de scoala, zic eu un pic mai buna decat cea de la care am invatat sa fac film. Idea era ca singura nu as fi putut sa scriu atatea articole...si am inceput sa caut recruti! Din blog in blog si dim mail in mail, am inchegat eu o echipa, a caror bloguri le urmaresc frecvent.
The point is...m-am prins...blogul meu nu se citeste la fel ca celelate, pentru ca:
1. Nu vorbesc depre viata mea personala, sexuala, si in nici un caz nu o sa ma "prostituez" pentru accesari mai multe!
2. Nu vorbesc cu alese cuvinte despre ce cacat s-a mai intamplat in sufletul meu. Asta si pentru ca am invatat sa fiu o persoana lineara si sa nu se intample lucruri pe care nu le vreau in viata mea, care sa ma surprinda!
3. Cei care au scris despre aceste lucruri, s-a dovedit ca nu le- a mers bine pana la capat...ori s-au lasat de scris, ori au intalnit in sfarsit minunea in viata lor...si au parasit blogul.
4. Nu voi avea vizitatori pentru ca pe blog vorbesc in limba mea, spun cand e un film e prost sau nu, si asta poate deranja! O sa incerc sa nu fac asta pe site! Insa nu ma voi "prostitua". Nu voi spune despre un film ca e bun doar pentru ca a castigat nu stiu ce premiu. Asta e!
5. Nu cred ca lumea ar vrea sa citeasca despre ce simt, cu cine fac sex ( doar cu sotul meu...jur!), cine mi-a frant inima sau ce a mancat fii-mea la pranz. Desi, daca ar fi sa imi povestesc viata as avea cele mai multe accesari pe blog....si lumea ar sta mai mult de 10 secunde...pentru ca e piperata si foarte controversata (fosta mea viata, care, Doamne ajuta, s-a terminat!)

Tot ce sunt acum, sunt datorita tie...si stii bine cine esti tu! Mai mult decat scrie pe acel carton portocaliu roze...ce gay e statul roman!
Si iti multumesc!
Dar tot tie iti spun ca nu ma voi prostitua pentru a avea mai multe accesari, fie pe blog sau site-ul meu...proiectul nostru...al echipei, ma refer!

Nu stiu, unde anume in artilcolele mele de dinainte scrie ca sunt maestra in sex? Adica pana acum am vorbit numai despre film, si sincer nu am dat de inteles ca as fi licentiata intr-ale placerilor carnale(desi e foarte adevarat). Am fost abordata pe mess...mai intai de o fata pe care o chema Ana Maria. Ii placea ce scriu pe blog! Hmm.... Am vorbit, ne-am messengerit, si pana la urma am ajuns sa ii explic cum sa ii faca prietenului ei un sex oral de calitate. Apoi a aparut Elena Consulea, care daca ma intrebi pe mine e aceeasi persoana...Si tot asa, hai sa vorbim, hai ce mai faci? Culmea, si ea avea nelamuriri despre cum se face nu stiu ce cacat in materie de sex! Mai bine in deschid firma si dau sfaturi in materie de sex, ca vad ca asta se vinde!
Pe langa asta, vine sotul meu, dragul de el, si imi spune:"Loredana, cine crezi tu ca iti citeste site-ul? Doar daca scrii derspre film, asa cum vrei tu, nu se poate. Trebuie sa ai o rubrica de picanterii, despre vedete, ceva, sa intre oamenii sa citeasca. Asta ii intereseaza!" El are dreptate in sinea lui, si e la fel de trist ca mine, pentru ca stie ca va munci oarecum in van la proiectul meu! Pentru ca nu o sa ma prostituez, pentru audienta!
Voi ramane cine sunt: Loredana, nu Dana, fumez tigarile altora, pentru ca ale mele nu exista! Mai trag si pipa sau narghilea, adevarat! Imi place sa scriu despre filme, si sa nu uitam ca sunt mama, dar si studenta anul 1. Imi place sa gatesc, si sa fac curat, si cel mai mult imi place sa ma plimb cu masina! Am tatuaje si piercinguri, unde nici nu gandesti. Insa sunt o persoana ok!
Imi place sa imi spun parerea, insa am invata mai de curand ca diplomatia nu omoara pe nimeni!
Mai fac si fotografie, ca de...prima dragoste nu moare niciodata!
De aceea nu am eu vizitatori, ca nu vorbesc despre asta!

Asta sunt. Asta e cacatul pe care il servesc zilnic!

miercuri, 14 aprilie 2010

Inutilitatea razboiului nu exista!





Cand am vazut filmul "Green Zone" mi-am zis:"inca un film cu si despre razboi!" Pe la jumatatea lui...mi-am zis iara:" oh!...uite... regasim motivul inutilitatii razboiului"....Insa la sfarsit am inteles ca nu este deloc vorba despre asa ceva! Pentru cei care credeau ca razboiul este inutil iata ca Green Zone vine cu dovada ca nu exista un razboi inutil!
Filmul prezinta o poveste a unui sef de armata Miller, interpretat de Matt Damon,
care din misiune in misiune isi da seama ca motivul pentru care s-a inceput razboiul dintre americani si Irak, Palestina, nu exista! Cineva a informat Casa Alba ca irakienii ar detine arme de distrugere in masa, insa informatia nu a fost verificata, desi au inceput atacurile. Filmul prezinta sfarsitul conflictului, cand....mai cu jumatate de gura americanii declara pace, nu insa inainte de a fi strigat fericiti ca au invins!
Acum, daca americanii au declarat razboi unei tari pentru nici un motiv practic, ci doar pentru putere acum inteleg de ce a trebuit mai intai infiintata o organizatie la nivel mondial, de tip NATO: pentru ca noi naivii, care dorim sa aderam, sa trimitem trupe in aria de conflict! WOW ce mult ne-a luat sa ne dam seama ca americanii au deja agendele facute....pe multi ani de aici inainte si planuri bine stabilite!
Un film pe aceeasi tema a inutilitatii razboiului este si faimosul "Hurt locker", regizat de fosta sotie a lui Cameron, Kathryn Bigelow, film ce a fost onorat cu 6 Oscaruri. Acest film are in prim plan trairile interioare ale personajelor, dar mai ales riscurile la care acestia se supun pentru....nimic! Interesanta este abordarea regizoarei, care reuseste sa transpuna un film american cu teme, subiect si motive filmice americane in parametrii si stilul filmului european. Practic cu asta sta Hurt Loker in picioare!
Ca imagine ambele filme mi-au nenorocit ochii! Camera e mobila, mult prea mobila, urmareste, fuge, e in tensiune alaturi de personaje, chiar priveste prin luneta si cauta....inamici! Filmate din mana, cu nici macar bunul simt al unui steady cam ( dar asa cere scenariul), face intamplarea a unei actiuni sa fie de trei, daca nu patru ori mai intensa! Lumina este tusata bine, pe alocuri intervenit, insa nu se abat deloc de la iluminarea naturala reala! Gasim mai toate tipurile de cheie de lumina: cheia joasa de lumina in hambare, incaperi intunecate dar si noaptea, se foloseste de surse de iluminare cat mai reale,ca de exemplu lanterne, faruri de masina, ziua regasim un contrast normal , iar exploziile contureaza pe alocuri o cheie inalta de lumina!
O asemenea paleta de lumina....fara prea multe interventii este de aplaudat! Interventiile sunt naturale si nu exagerate! Dieferanta mare intre cele doua filme o face...timpul de respiro al cadrelor. In Hurt Locker se respira mult...dar se si tine repiratia mult....sunt cadre tensionate tocmai datorita linistii si a lipsei de actiune...fiecare miscare este foarte bine calculata, fiecare respiratie este cantarita si pare ca se inspira din tacerea tarkovskiana. Acest timp al tensiunii ii da originalitate unui film american facut dupa normele europene!
In Green Zone regasim printre altele( si aici ma refer la graba camerei si a operatorului de a il copia pe Mungiu in exprimare filmica-glumesc!) si motivul adevarului. Cu orice pret, chiar impotriva tarii lui, Miller vrea sa afle adevarul....si reuseste!
Pacat ca nu toti avem taria sa il acceptam ca atare!
http://www.youtube.com/watch?v=F20ovcLI29s pentru Green Zone
http://www.youtube.com/watch?v=2GxSDZc8etg pentru Hurt Locker

vineri, 12 martie 2010

Pentru cei care blameaza" Avatar" :screw you!

Mai oameni buni, treziti-va!

Peste 10 ani o sa scrie in istoria cinemaului despre cum Avatar a revolutionat cinematografia, despre cum tehnologia folosita este deschizatoare de drumuri, despre cum nu a castigat el Oscarurile binemeritate pentru ca ele s-au dus la "Hurt Loker".Au aparut imediat dupa Premiera Avatar camere video si camere foto care filmeaza si fotografiaza 3D. Am auzit ca prin tara pe la noi deja s-a facut o expozitie foto 3D....au aparut explozii de filme 3D. Si Avatar este privit inca ca un film ecologic? Nu imi vine sa cred!
"Prea multa tehnologie, domnule, e facut pe calculator!"sau"mie imi pace sa vad un film in care actorii chiar joaca..." si in Avatar desigur ei au vazut ca nu se intampla nimic din toate acestea!
Banuiesc ca nici Titanicul nu a fost un film bun, din moment ce Cameron "a mituit" comisia de la Hollywood si a castigat atatea Oscaruri....dar in sfarsit...comisia nu a mai luat spaga si premiile anul acesta s-au dus pe merit...la "Hurt loker" . Sincer v-as recomanda un film mai bun:"Green Zone"

De ce Avatar este un film bun? Ca toate filmele lui Cameron, Avatar este un film revolutionar, prin tehnica lui...nu e ceva ne mai auzit sau ne mai vazut...ci e o perspectiva originala...si de a-l povesti ca scenariu, dar si de a-l realiza! Iarsai ca toate filmele lui Cameron Avatar este o scoala de cinema...are un scenariu narativ, clasic, simplu de inteles, neintortochiat, sau complicat si imposibil de "citit". Este un film comercial, bine vandut...si pentru ca are ce! Calitatea este exceptionala...si a prestatiei actoricesti dar si a echipei de filmare si postprocesare...care si-au dat silinta sa scoata ce este mai bun din calculatorul ala blestemat!
Sa clarificam lururile...actorii chiar au jucat in film...nu sunt voci puse peste maimutoi animati!
Ca tehnica de filamre Mauro Fiore-Director de imagine a filmat cu 2 camere pentru efectul de 3D si cu 2 monitoare de control....unul pentru a vedea ce filmeaza in realitate, iar in celalalt vedea imaginea cum iese in final...in loc de actorii pe care ii avea in cadru erau personajele indigene Navi.
Fiecare actor care urma sa fie albastru si cu coada era imbarcat intr- un costum negru de care erau atasati senzori in punctele cheie ale corpului pentru miscare si gesturi, insa aveau astfel de senzori atasati si pe fata...si pentru o mai buna redate aveau atasata in dreptul fetei o mica camera video care inregistra fiecare grimasa sau zambet pe care actorul o facea....de aceea e atat de reala imaginea si atat de naturale miscarile! Oare cine a observat asta? Aceia care s-au suparat ca un film comercial poate fi bun si bine vandut? In nici un caz aceia!
Apoi, daca e sa maruntim scenariul, as zice ca are un fir narativ simplu, usor de inteles, insa gasesti dedesubturi bine puse.
Cazul eroului principal Jake Sully, interpretat de Sam Worthington, actor pe care il gasiti si in Clash of the Titans( e filmat cu aceeasi tehnologie si in 2 zile a depasit incasarile lui Avatar- si asta e un film comercial prost?); el naste si reinvie de mai multe ori, duce un drum al initiereii destul de anevoios insa reuseste sa devina din tradator un lider, si sa isi castige respectul printre "semeni" se doua ori...o data dupa ce a terminat perioada pregatitoate a devenirii unui razboinic, iar a doua oara cand ii conduce in lupta pentru libertate!
Neytiri joaca rolul femeii puternice din spatele unui barbat puternic! Cameron este un regizor care foloseste acest motiv al femeii puternice in toate filmele lui! Femeia are un loc in societate bine definit, si ajuta personajul pricipal sa isi gasesca drumul, il ajuta sa se formeze si sa ia viata!
Fiecare personaj are un apogeu, un traseul al formarii bine stabilit...de exemplu Grace spune ca ar muri sa ia o proba pentru analiza din Copacul Spiritelor, si moare facand parte din acesta!
Moartea are simbolistici si ia forme diferite...In prima secventa arata cum fratele lui este depus intr-un sicriu ca o cutie de carton (simbolizand viata de carton pe care a trait-o pana atunci)...iar aceeasi forma o gasim in forma portalurilor de conexiune cu avatarul lor....care intra in cavitatea specifica fiecaruia ca si sicriul in camera de incinerare! Cat de evidenta si de frumos este transpusa simbolistica mortii!
Lupta pe care o duc indigenii Navi cu oamenii este, nu una de supravietuire ci una de castigare a libertatii, una impotriva ....nu a rasei umane, cat mai mult a superficialului. Sa nu omitem faptul ca personalul militar din tabara oamneilor erau soldati care pe Pamant luptau pentru pace, insa pe Pandora erau mercenari, platiti de companie!
Muzica filmului e scrisa de James Horner si e foarte buna!
Sincer, chiar nu inteleg de ce Avatar e un film prost!
Luminati-ma!