miercuri, 25 august 2010

Efectul "special"

De ce efectele speciale sunt aşa blamate? Nu înteleg. Parca refuzam sa evoluam. Tehnologia evoluează, omenirea evoluează si ea, iar veteranii intr-ale filmului nu pot tine pasul probabil si blamează orice film care are efecte speciale. De ce?

Daca sunt chiar aşa de anti efect de ce isi editează fotografiile in photoshop? Aici mă refer strict la prietenii mei pretenţioşi si foarte ipocriţi, daca mă întrebi pe mine!

Efectele speciale au un departament compus din oameni foarte deştepţi, urmăriţi de regizor in colaborare cu directorul de imagine si scenograful, creează din nimic ceva, au cunoştinţe foarte mari si sunt la punct cu cele mai noi tehnologii din domeniu filmului si al efectelor speciale.

Unde mai pui ca toata munca lor nu se rezuma la o luna, doua, cat este alocat ca timp filmărilor, ci la mai multe luni, in care rezutatul nu este apreciat decât de prostul care se duce si vede la cinema mai puţin decât drama psihologica, neantul si eternul, psihanaliza si relaţia personajelor, substanţa, mesajul si alte cuvinte cheie folosite in descrierea filmului.

Daca, de exemplu, Matrix nu avea efecte speciale? Probabil ca filmul ar avea un pic din magia lui Melies si din simplitatea lui Chaplin, din drama si analiza psihicului lui Tarkovsky, un pic de furie Bruce Lee si un pic din acţiunea pistolara din filmele cu cowboy. Asta ca sa nu evoluam si sa folosim clişeele din filme deja existente. De ce sa mai invatam noi ceva nou, daca avem reţeta si putem sa facem si fara efecte speciale!

In America efectele speciale se invata ca si specialitate. Asa cum exista regizori, directori de imagine, scenarişti si actori la noi, pentru ca in România doar atât exista oficial in Universităţile de film, aşa exista si departamentul de efecte speciale. Pentru un amarat de robotel doborât la pamant, care apare in filmul „Transformers”, este necesar sa se creeze o macheta reala, de dimensiunile reale care apar pe ecrane, proporţionat si raportat la inaltimea unui om, apoi adus pe platoul de filmare. Pentru a avea aprobarea regizorului se construieşte o macheta mai mica, prin printare cu imprimanta laser 3D, o tehnologie extrem de interesanta, apoi, după aprobare, se construieşte piesa cu piesa prin mulaje, astfel ca robotelul Bumblebee din “Transformers” a fost construit din 300 de piese diferite. Toate acestea pentru o singura secventa. In restul cadrelor exista o generare pe calculator, a carei tehnologie este foarte complicata, care solicita o enorm de multa munca si o echipa întreaga de oameni care fac ca personajele de pe ecran sa prindă viata.



Efectele speciale creează o lume imaginara, o lume pe care nu am putea sa o redăm intr-un film, pe care am putea doar sa ne-o imaginam citind o carte. Daca in mintea noastră se poate, atunci de ce sa nu se poată pe ecrane. Cartile SF sunt foarte bine vândute, au substanţa, sunt adevărate capodopere. Daca pentru carti se poate, filmele de ce ar sta pe loc?

Nu ar fi păcat ca atunci când mergi la cinema sa vezi doar filme cu substanţa si atât, transpuse intr-o lume reala, fara a ignora legile fizicii ( si aici mă refer la Inception), fara speranţa ca nu suntem singuri in galaxie, si eventual, cu aceleaşi peisaje all over again?

Efectele speciale se folosesc nu doar pentru SF ci si pentru filme de epoca, vezi Sherlock Holmes, care fara decoruri nu ar fi nimic. Doar nu o sa filmeze in toate castelele si oraşele care inca mai păstrează amprenta anilor aceia. Ar avea un buget mult mai mare cat in mod normal, si in plus sigur nu găseşti exact ce ai nevoie in locaţia respectiva. Asa ca scenograful face decorurile, insa trebuie sa existe un cer....generat pe calculator. Secventa podului a avut un mare green screen in spate. Nici un regizor nu isi arunca actorii de pe un pod real.

Mai sunt si cazurile in care Titanicul se scufunda. Când se scufunda, regizorul scufunda marea macheta, sau o parte din ea, insa nu pot filma in mijlocul Atlanticului pentru o autenticitate ideala si perfecta si o scufunda intr-un mare bazin. Bineînţeles ca cerul si alte elemente sunt generate pe calculator si in nici un caz nu aveau studio cu vedere la cer noaptea! Efectele speciale, oricat de putine sau imperceptibile ar fi ele sunt folosite des in film.

Pe dealta parte educatia noatra, cei care iesim de pe bancile scolilor de film din Romania, este ca filmul adevarat se face cu buget putin si cu un scenariu foate bun. La acesta formula se aplica regululile Noului Val al filmului romanesc si iese….”432”! care nu are efecte speciale, nici macar lumina in cadru nu are cateodata. Practic fara un buget de ordinul miilor de dolari si fara o echipa care sa faca bine treaba (nu de mantuiala, cum se face in Romania) vei iesi din faculatea aceea prospat student si cu idei preconcepute, ferm convins ca un film nu are substanta si deci in fond nu este bun daca are efecte speciale. Este intr-adevar vorba si de educatie. Nu vreau sa aduc injurii nimanui, nici macar sistenului de invatamant din scolile de film, insa, „fitzosii”care ma mint ca se uita la un film de Tarkovsky seara înainte de culcare, sau pentru a se relaxa, fac doar exces de zel si le palace conversatia pompoasa.



Exita un specimen de oameni la noi in România, mai exact in Bucureşti ii găseşti pe cei mai mulţi, care se imbraca intr-un fel si se comporta in tot acel fel (nu in sensul prost al cuvântului), incat iţi dai seama de ce meserie are si la ce departament din cadrul unei echipe de film sau televiziune este numai după look; el citeşte un anumit gen de carti si vorbesc despre literatura mai doxat decât un profesor universitar, insa in biblioteca nu găseşti decât reviste de profil si atât; pentru el teatrul si opera sunt cele mai mari pasiuni, insa nu ajunge niciodată acolo din cauza lipsei acute de timp; apreciază clasicii si urăsc efectele speciale si tehnologia 3D, il venerează pe Kubrik, insa nu-l apreciază pe Spilberg (oare cine a regizat Schindler’s List?).

Acest gen de oameni au făcut o facultate de film si muncesc in televiziune, insa spera ca este ceva provizoriu si ca vor face film. Sau, mai sunt si unii, care sigur au facut televiziune si acum fac film, insa nu recunosc asta!

Cu astfel de invatati ai scolilor de film facem noi istorie in filmul romanesc, si influenţează mai departe, culmea, împotriva evoluţiei. Daca sunt ei aşa deştepţi si talentati, sa facă un film care sa le unească pe toate! Sa aibă box office, vedete, poveste, efecte speciale si sa nu se adreseze doar „cunoscătorilor”, pentru ca nu de la aceste grupuri restrânse de cinefili vin banii; doar ca isi doresc sa trăiască din asta si sa iasă din imbecilitatea televiziunii, nu? Pot sa pună drama, filozofie, arta si ce isi mai doresc ei. Cu un asemenea produs, bine făcut insa, m-as mândri. Insa acest lucru s-a mai incercat la noi si producatorii/realizatorii au dat mare gres. Ma refer la Media Pro cu tot cu filmelel lor de actiune sau fantastice.

Efectele speciale nu sunt nici bune nici proaste. Ţin de show, de reconstrucţie, de completare, de creaţie, de orice înseamnă arta in film. Duceţi-va la film si daca filmul are numai efecte speciale. Apreciaţi munca de echipa si produsul finit. Nu mai fiţi cârcotaşi, pentru ca voi nu a-ti ştii nici sa deschideţi programul pentru efecte acelea speciale, insa sunteti primii la criticat.

marți, 24 august 2010

Salata Hollywood

Terminator, Rambo, Iron Man, Crank, Danny the Dog, The Mechanik, Armageddon sau mai bine zis actorii Jason Statham, Sylvester Stallone, Jet Li, Mickey Rourke, Dolph Lundgren, Bruce Willis, Austin, Crews sunt capul de lista al afisului. Pe domnul senator Schwarzenegger il vedem doar 5 minute in film, desigur cu cele mai tari replici!
Inainte de film, intotdeauna manac, pentru a digera filmul cu burta plina si mintea limpede si sa nu fiu nevoita sa rontai floricele si sa sorb dintr-o Cola in sala de cinema. Asa ca ma duc la un restaurant si ma uit prin meniu gasesc tot feluri de denumiri la salate. Ma uit mai intai la ele ca sa nu ma simt vinovata mai incolo cand imi comand altceva. Si ce sa vezi? Pe langa obisnuita salata de vara, salata bulgareasca, salata de fructe de mare, etc gasesc si salata Giulia, salata Beatrice, salta "nume restaurant"; si asa comad spaghete bolognese.
Ma duc la film ma uit prin meniu si ce vad? Comedii, filme de groaza, drama, fictiune, actiune, toate cu cate un nume de afis; la salate gasesc The Expendables. Ca sa nu ma simt de doua ori vinovata, aleg salata si intru in sala.
Incep sa cred ca o data cu timpul actorii care imbatranesc fac un film pe prietenii si se distreaza. Se aduna experientele de-o viata intr-un singur film, se condimenteaza cu picanterii din epoca de aur a fiecarui actor, se aduna toti intr-un bol si se servesc cu sare si ulei balasmic.
A nu se intelege ca e o treaba prosta. Chair m-am distrat la film. Replicile sunt chiar picante, intorsaturile de situatie de asemenea, inclusiv cliseele binecunoscute din filmele de actiune sunt toate pe ecran. As zice ca pretul acopera un ALL INCLUSIVE! Imi face placere sa revad actori atat de populari pe ecran, iar filmul e un colaj al tuturor filmelor mentionate mai sus!
Vizionare placuta! ( sau Pofta Buna!)