vineri, 24 decembrie 2010

3D


E o chestie si cu 3D-ul asta. Niciodata nu mi-as fi inchipuit ca este atat de usor sa filmezi cu o camera 3D si atat de greu sa concepi subiecte care se pot preta la o filmare 3D. Chiar trebuie sa gandesti o compozitie care sa aiba minim doua planuri distincte, cu o oarecare distanta intre ele pentru a accentua efectul tridimensional. Apoi atentie la convergenta obiectivelor sau mai bine zis a axelor obiectivelor si unde (ca plan al imaginii) setezi acea convergenta. Ideea de baza este ca trebuie sa obtii un efect in interiorul planului imaginii, care este ecranul si nu in exteriorul lui (se vede ciudat , neclar, oboseste ochiul, insa este bine venit pentru experimentele creatiilor complet digitale, compiuterizate).
M-am jucat si eu cu o camera de la Panasonic si a fost o experienta chiar interesanta. Interesanti au fost si cei minim 2,5 metri obligatorii de la care poate filma camera si in special lipsa filtrelor ND care initial nu mi s-a parut o problema, insa luminozitatea camerei este mult prea mica, tehnologic vorbind, ne intoarcem pe vremea iluminatului lui Gologan. Acum, este de explicat, sunt 2 obiective....de unde luminoziate?! Glumesc, nu stiu exact daca asta este cauza reala.
In concluzie interesanta experienta, insa nu poti filma orice in 3D, nu poti aborda orice subiect in 3D. Pe scurt, tehnologia ar fi draguta numai in sala de cinema.

luni, 6 decembrie 2010

Cum ajungi din operator de imagine critic de film?

Motto: Romania, tara tuturor posibilitatilor

Eu cand eram mica (in generala si prin liceu) mi-am dorit sa ma fac chirurg. Aveam o pofta teribila de a face bine oamenilor si imi satisfacea nevoia de sange, care sincer nu stiu de unde venea atunci ( acum daca vad ac de seringa ma ia cu tremurici). Si asa m-am dus la olimpiade, am invatat si intr-a 11-a m-am lasat de acest hobby in favoarea profesiei de fotograf. Am dat la facultatea de film, am dat licenta si am asteptat sa se intample ce ne minteau pe noi profii in facultate....ca vom face film. Acum cand ma gandesc la asta ma buseste rasul. Facem film, dar nu in Romania. Chair daca este criza, filme apar, cineasti sunt, spectatori avem, ne mai lipsesc critici care sa fie onesti cu valorile noastre si realisti in ceea ce priveste situatia pulsului in cinematografia romaneasca. La ce ma refer mai exact? Daca filmul ia un premiu, presa il lauda, chiar daca e un rahat de film. Daca filmul nu ia nimic, presa il critica, chiar daca e un film foarte bun. Este foarte interesant ca nimeni nu intelege premisele pe care s-au acordat premii la un festival. Fiecare juiriu cauta ceva, nu inseamna ca ce gasete este si cel mai bun din lume. Este doar cel mai bun inscris si ales dupa cum li se pare lor. Pana si la Cannes trebuie sa te inscrii ca sa castigi. Nu totul este nominalizare.....
Ca sa nu ma indepartez mult de subiect, criticii de film sunt majoritatea oameni care nu neaprat au si facut un film la viata lor. Ma refer la un scurt metraj, nu se pune problema de un lung metraj (altfel nu te mai faceai critic si ramaneai in aceasta minunata industrie de muls bani, insist, nu in Romania). Si mai exista oameni ca mine, care ajung sa scrie despre film pentru ca nu au ajuns inca sa faca unul (de lung metraj, ma refer- scurt metraje faci in facultate pana te saturi). Ce eu am in plus fata de alti critici? Stiu foarte bine ce insemana sa faci un film, pana si cel mai oribil si prost film, pana si cea mai proasta regie stiu cata munca cere, pana si cel mai de cacat cadru stiu prin ce trece pana a fi filmat. Toate acestea fac ca, atunci cand critic un film, sa fiu constienta de munca depusa de echipa de filmat, de regizori, de actori, sa apreciez si ce se taie la montaj. Critica de film din perspectiva unui om care are habar ce inseamna sa faci un film este mult mai netaioasa si mai onesta decat critica de presa a celor care nu au pus niciodata camera in mana sau nu stiu ce inseamna un scenariu de film. De aceea nu m-am apucat sa matur prin studiouri de productie romanesti in speranta ca voi apuca sa devin operator cu licenta la un film de export si m-am facut critic de film (nu ma recunoaste nimeni oficial, insa practic, ce fac eu aici?)
Si asa visele mele se transforma, constienta fiind ca nu ma voi stradui niciodata sa devin mare director de imagine. Stiu ca zarurile sunt deja aruncate pentru altii care au spalat podelele inaintea mea cu ceva ani in urma.